Psihosomatică | Corp și minte

Stresul prelungit și suferința emoțională se pot reflecta în felul în care dormim, respirăm sau resimțim durerea. A înțelege legătura dintre corp și minte înseamnă să luăm simptomele în serios, fără să le atribuim automat unei cauze psihologice.

Psih. Giulia Sima

O durere de spate care revine, migrene, arsuri gastrice sau o oboseală care nu trece nici după odihnă. Uneori, ajungem la medic, facem investigații, iar rezultatele nu oferă o explicație clară pentru ceea ce simțim. Disconfortul rămâne însă real.

În astfel de situații, întrebarea nu ar trebui să fie dacă simptomele sunt „fizice” sau „psihologice”. Corpul și mintea nu funcționează în compartimente separate. Stresul și suferința emoțională pot influența procese fiziologice, la fel cum durerea persistentă și somnul perturbat ne pot afecta dispoziția, atenția și capacitatea de a face față solicitărilor.

Asta nu înseamnă că orice simptom are o cauză emoțională. Înseamnă că, atunci când încercăm să înțelegem sănătatea unei persoane, merită să privim atât dimensiunea medicală, cât și contextul psihologic și social.

Cum ajunge stresul să se simtă în corp?

În fața unei amenințări sau a unei perioade solicitante, creierul și organismul activează sisteme care ne pregătesc să răspundem. Ritmul cardiac se poate modifica, respirația se poate accelera, mușchii se pot încorda, iar digestia poate fi influențată. Sunt reacții firești, utile pe termen scurt.

Dificultățile pot apărea atunci când solicitarea devine persistentă, iar perioadele de recuperare sunt insuficiente. Somnul, energia, dispoziția și răspunsurile fiziologice pot fi afectate. La unele persoane, stresul se asociază cu tensiune musculară, disconfort digestiv, palpitații sau accentuarea durerii.

Cortizolul, adesea numit simplist „hormonul stresului”, face parte dintr-un sistem complex de adaptare. Nivelul său poate crește în situații solicitante, inclusiv în timpul efortului fizic. De aceea, nu este corect să considerăm cortizolul un inamic sau să presupunem că orice simptom apărut într-o perioadă stresantă este produs de acesta.

Corpul nu este un cod care trebuie descifrat

În limbajul de zi cu zi spunem că avem „un nod în stomac”, că „ducem prea multe pe umeri” sau că „ni se strânge pieptul”. Aceste expresii surprind felul în care trăirile pot fi resimțite corporal. Ele ne pot ajuta să descriem experiența, dar nu reprezintă o hartă medicală în care fiecărei emoții îi corespunde un anumit organ sau simptom.

În psihosomatică, interesul nu este să atribuim durerii o semnificație simbolică prestabilită, ci să explorăm relația dintre simptome, stres, emoții, comportamente, istoricul personal și contextul de viață. Două persoane pot răspunde foarte diferit la aceeași situație, iar același simptom poate avea cauze multiple.

De aceea, expresia „corpul vorbește” poate fi o invitație la atenție, nu un diagnostic. Mesajul important este să ascultăm semnalele organismului fără să tragem concluzii pripite despre originea lor.

Ce putem face când simptomele persistă?

Primul pas este evaluarea medicală adecvată. Simptomele noi, severe, persistente sau care se agravează nu trebuie puse automat pe seama stresului, chiar dacă analizele inițiale sunt normale. Uneori sunt necesare investigații suplimentare sau o reevaluare.

În paralel, poate fi util să observăm contextul în care apar simptomele: cum dormim, cât de solicitantă este perioada prin care trecem, dacă ne schimbăm respirația sau postura atunci când suntem tensionați și ce impact au toate acestea asupra vieții de zi cu zi. Observarea nu înlocuiește evaluarea medicală, dar poate oferi informații relevante.

Psihoterapia poate ajuta la identificarea emoțiilor, la înțelegerea tiparelor de stres și la dezvoltarea unor modalități mai adaptative de reglare. Somnul, mișcarea potrivită capacității fizice, pauzele și relațiile de sprijin pot contribui, la rândul lor, la starea generală de bine.

Sănătatea nu se împarte în două

A avea grijă de sănătatea mintală nu înseamnă că ignorăm corpul. Și a investiga un simptom fizic nu înseamnă că ignorăm emoțiile. Cele două direcții se pot completa.

Ca psihoterapeut integrativ, mă interesează nu doar ce simte o persoană, ci și felul în care experiențele sale emoționale, reacțiile fiziologice și contextul de viață se influențează reciproc. Uneori este nevoie de sprijin psihologic, alteori de investigații medicale, iar uneori de ambele.

Poate că primul pas nu este să presupunem că organismul ascunde un mesaj, ci să-i acordăm atenție și să căutăm, cu răbdare și fără judecată, explicația potrivită.

„A asculta corpul înseamnă să-i luăm semnalele în serios, fără să presupunem dinainte ce înseamnă.”

ÎNTREBARE PENTRU CITITOR

Ai observat vreodată că o perioadă solicitantă îți influențează somnul, respirația sau felul în care simți durerea?